2024-09-10
Termenul „dronă” există de peste un secol și inițial se referea la albinele masculi al căror singur scop era să se împerecheze cu matci și apoi să moară. La începutul secolului al XX-lea, termenul „dronă” a fost adoptat și de armată pentru a se referi la vehiculele aeriene fără pilot utilizate pentru practicarea țintei. Aceste drone timpurii erau în esență ținte aeriene controlate de la distanță și nu aveau capabilitățile autonome sofisticate ale dronelor de astăzi.
Abia în anii 2000, utilizarea dronelor a început să explodeze, alimentată de progresele tehnologice care au făcut posibilă crearea de dispozitive mai mici și mai accesibile. Odată cu această creștere a venit și o nouă înțelegere a ceea ce ar putea însemna termenul „dronă”. Astăzi, termenul se poate referi la orice vehicul aerian fără pilot, de la drone minuscule de jucărie până la avioane militare masive.
Unul dintre motivele pentru care termenul „dronă” a rămas atât de mult timp este că este atât atrăgător, cât și ușor de reținut. În plus, cuvântul „dronă” are anumite conotații care se potrivesc bine cu tehnologia. Dronele sunt adesea văzute ca fiind autonome și eficiente, la fel ca lucrătorii dintr-un stup.
